Mixuri de povești

La nesfârșit

2011-03-03T13:21:00.000-08:00

E zăpadă sau e fum? Se leagănă grav perdelele din stofă maronie și e întuneric. La ora asta mică e încă întuneric. Se mai izbește din când în când o palmă greoaie de zăpadă de asfalt și face un zgomot surd. Lipsește ceva. Foarte simplu: lipsește. Dacă trec clipele fără rost, pentru ce sunt aici? Scârțâie ușa și se mișcă perdeaua. Din dosul ei se simte un danf de parfum. Un parfum de zori, de rouă, de speranță, de un: „știi ce urmează?” E o idee fără pată, rafinată și deosebită ca țesăturile egiptene.

De două ore iși tot rotește o șuviță de păr pe degetul arătător. Are un păr frumos, sănătos, până la umeri, cu șuvițele ușor ondulate spre vârf. Lumina difuză a becului se înfiripă în castaniul ei. E trasă la față, parcă n-ar fi dormit de zile. Pomeții îi sunt ascuțiți de la oboseală si lipsa hranei. De câteva săptămâni încoace se hrănește doar cu idei și cu țigări ieftine. Astăzi, în schimb, își îndulcește existența cu o cafea.

Pe masă, în dreapta ceștii de cafea stă nestingherit un cadou ce-l primise de la tatăl ei. Cu ceva timp în urmă, întors dintr-o călătorie în Africa, îi adusese un revolver. Este, într-adevăr, o armă frumoasă. Mânerul din mahon e încălzit de mâna ei care îl prinsese într-o strânsoare brutală. Îl privește lucind în lumina artificială și zâmbește absentă. E prima dată când e încărcat.

Luată pe neașteptate, fata tresare la bătaia ceasului. E 8:00. Mai are doar un sfert de ceas să-și decidă soarta. Soarbe din cafea cu o calmitate aproape înfricoșătoare. Închide ochii dar pleoapele îi tremură ușor sub gândurile care o invadează din nou. Se mai întreabă încă o data, parcă, dacă vrea să trăiască. Scutură afirmativ din cap și într-o mare grabă își ia haina și deschide ușa. Privește în urmă pentru o ultimă dată, la masă și la armă. “Duceți-vă naiba”, spune, și închide ușa în urma ei.

2011-03-01T10:56:00.000-08:00

And as she herself split into two, rotating in agony between two ultimate forces, the pendulum of choice began its dance.
It seems easy, you imagine, to gravitate instantly and unwaveringly towards good. But she wondered: "How can I protect something so perfect, without evil?"

XLII

2011-02-07T14:18:00.000-08:00

Frigul ăsta mistuitor cuprindea totul. Înghețaseră parbrizele mașinilor, geamurile de la blocuri, ușile caselor. Câțiva țurțuri răsfirați se clătinau atârnați de streșini. Nici măcar nu mai era liniște. Și totuși, parcă înghețaserăm cu toții într-un început nobil de februarie. Să fi fost ora trei după-amiaza. Într-adevăr, un soare zimțos bătea încă în geam, dar nu era nimic mai mult decât o lumină pală. Frigul și iarna cuceriseră tot. Profitau de prada lor mult râvnită într-o gălăgie stranie de mașini, tramvaie, pași mici. De-ar fi cucerit și timpul! De l-ar fi ținut în loc măcar un pic, cât să ne prefacem că ne plictisim, sau că ne dezmorțim. Să avem timp să ne jucăm, iar și iar! Chiar și frigul ăsta, chiar și suflul ăsta puternic de vânt rece, chiar și ele au ceva frumos. Ceva pur, ceva sublim, ceva ce văd, poate, doar eu.

De-acum înainte, ce mai contează? Fără doar și poate... sunt a ta!

2011-01-26T15:31:00.001-08:00

.

2011-01-26T15:30:00.000-08:00

Avea ochii închiși și stătea întins pe pat, ținând-o strâns în brațe. Mai trăgea cu ochiul la ea din când în când, numai ca să o surprindă prinvindu-l însetată. Ea îl mângâia ușor, îi trasa cu unghia fiecare cută fină a feței și încerca sa-i memoreze fiecare trăsătură. Când zâmbea, i se forma o gropiță în obrazul drept, iar ea il săruta extaziată. Și stăteau așa, fără să se miște prea mult, fără să vorbească, fără să gândească. Stăteau și se aveau unul pe altul, ca și cum tot timpul din lume ar fi fost al lor, ca și cum nimic altceva nu ar fi existat.

Timp

2011-01-15T05:47:00.001-08:00

Ce repede a trecut totul. Fuge timpul ca nebunul. Se lovesc clipele unele de altele și se pierd în infinitate. Chiar așa, unde se duc ? Unde merge timpul după ce pleacă de la noi ?

Cerul e de un gri excentric și își aliniaza fire de nor după bunul plac. Minutele sparg ceasornicul și se îmbulzesc printr-o crăpătură a sticlei. O așa zăpăceală de minute – mai rar ! Ies pe fereastra dinspre nord și se răsucesc până se amestecă in vid. Mixează mai departe spre miazănoapte, pana se lovesc de sunetul unui concert. Primul ”bună” al unui cuplu se imprimă în câteva dintre ele. Bătaia ritmului și microfonul urlă exasperant. Plimbări cu mașina în nopți liniștite de iarnă, conversații telefonice infinite, zâmbete și lacrimi, vorbe aruncate, mii de filme văzute împreună, pahare de vin ciocnite si sărutări fierbinți. Toate astea și încă altele se împroașcă pe minutele zăpăcite. Și apoi minutele se sparg in mii si mii de bucăți și se împrăștie asupra mulțimii extaziate. Prinde-le, sunt ale noastre ! Adună-le pe toate într-un săculeț și ia-le acasă cu noi ! Impresionează-mă cu ele când mă aștept mai puțin și umple-le cu și mai multe amintiri !

2011-01-15T05:45:00.001-08:00

“Iubirea nu-ți cere socoteală de sărutările ce le-ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ți scormonește trecutul și nu-ți cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei, viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei care e tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești.”

Liviu Rebreanu

Have you ever?

2011-01-07T05:22:00.000-08:00

Niciodată nu se mai simțise așa. Era un amalgam de gânduri în mintea ei, un haos al trăirilor, și nu știa cum să le numească. Se zbătea între extaz și durere, iar toate fleacurile pe care mai înainte nu ar fi dat doi bani se transformau în drame veritabile.

Cuvintele nu pot fi niciodată de ajuns pentru a explica bucuria glorioasă pe care o simțea revărsându-se în jurul ei. Închidea ochii și îl vedea zâmbind, mângâind-o ocrotitor pe obraz. O măcina, o consuma, îi sustrăgea toate forțele iubirea asta. Și totuși, nimic nu o mai întregise astfel. Se credea deosebită și rară în oscilația asta de idei. Era doar natural.

Și cine era el? Cine era străinul ăsta care o captivase nebunește? El îi dăruia intimitatea. Aceea pe care ea o regăsea doar într-un străin căruia i se confesa fără teama de a-i fi descoperită adevărata identitate. Intimitatea de a se refugia în brațele lui pentru a fi protejată, pentru a face dragoste, sau pentru a adormi. El îi oferea perfecțiunea clipei.

Niciodată nu se mai simțise așa confuză. Dorința o încolțea din toate unghiurile și o arunca necontenit dintr-o stare în alta. Ochii migdalați ascundeau acum un fel de taină delicioasă. Nu ar fi putut să răspundă întrebărilor tehnice despre iubire. Nici despre dragoste, nici despre prietenie. Nu voia înțelegere. S-ar fi plimbat singură pe o plajă aurie și ar fi contemplat îndelung valurile venind unul după altul într-o continuitate perfectă. Apoi ar fi comparat asta cu iubirea ei. El nu ar fi fost cu ea mereu. Dar ei întotdeauna sfidaseră legile. Iar ea toată viața știuse că el era acolo undeva, ca-n basmele copilăriei.

Își lăsa strigătele si gesturile libere. Fiindcă pur și simplu libertatea îi multiplica emoția. Reținerea râsului și a plăcerii nu ar fi făcut altceva decât sa o ucidă. Era completă in sfârșit. Niciodată nu se mai simțise așa...

2010-12-28T04:17:00.001-08:00

Lasă-ți simțurile să zboare. Lasă-le libere, nu le îngrădi, chiar dacă asta ar însemna să-i rănești pe cei din jurul tău. La urma urmelor, puțin egoism n-a ucis pe nimeni. Așa cum curiozitatea a ucis pisica...

O.C.

2010-12-26T14:02:00.000-08:00

Născut și crescut printre lăudătorii populației. Schimbarea nu e neapărat bună, dar cu siguranță e sănătoasă.

La șaisprezece ani, fetele își găsesc inocența spulberată de societate. Se droghează cu informație și acumulează cu toți porii caracterul orașului în care trăiesc. Își pune cineva întrebarea : « de ce am ales să locuiesc aici ? » Nimeni nu alege nimic și nimeni nu aparține unui loc anume.

Oamenii nu au construit așezările. În fiecare seară când iși curăță fețele murdare de praful orașului, își dau jos probabil bucăți din personalitatea lor. Agitația, sau dimpotrivă, liniștea mediului se înfige în fiecare persoană, o străpunge și o răzbate până în cele mai înrădăcinate trăiri. Și apoi, gata ! Tranzacția a fost facută.

Se impune o oarecare modificare în ceea ce privește look-ul. Și pornind de la o banală schimbare a culorii părului, continuând cu o nouă pereche de cizme Marc Jacobs și înlocuind vechile preferințe culinare cu Jamie Oliver sau cu un nou restaurant chinezesc deschis două străzi mai jos, se ajunge la a schimba marca țigărilor și culoarea ochilor. Și-apoi, odată ce s-a schimbat culoarea ochilor... s-a schimbat viziunea!

Cine se lovește de falsa impresie că integritatea îi va fi mereu intactă, nu se înțelege pe sine. Suntem, am fost, și mereu vom fi manipulați de locul unde trăim. Uite ce erai acolo, uite ce ești aici ! E vorba despre jocul cu propria persoană – cine va dori să-și aparțină, va fi mereu într-o continuă migrație.

:(

2010-11-16T09:29:00.000-08:00

De ce ești tu acolo, iar eu aici?
Dacă nu m-ar fi privit, n-aș fi observat. Și dacă n-aș fi observat, nu i-aș fi vorbit. Și atunci nu am mai fi fost prieteni. Și poate nu aș fi bagat de seamă toate mărunțișurile. Și atunci s-ar fi dus totul de râpă. Si dacă totul s-ar fi dus de râpă, la cine m-aș mai fi întors? Și dacă nu m-aș fi întors, atunci unde aș fi fost acum? Și chiar dacă n-aș fi fost, eu sunt! Aici, iar el cu mine, mereu.

http://www.youtube.com/watch?v=a61cN_JXZsU

Jungla

2010-11-09T09:21:00.000-08:00

Poate stii cum e sa fii judecat, stii cu toata fiinta ta ca esti vinovat
Poate stii de unde vii si cine esti, dar toate astea se vor schimba in Bucuresti...

Si eu, si eu, si eu... ma gandesc mereu la viitor. Ma sperie. Nu e prima data cand imi doresc ceva ce nu voi avea...
Ma tii in brate si tremur cand ma atingi. "Iti multumesc." "Nu, eu iti multumesc!" "Nu vreau sa inceteze niciodata, intelegi? Niciodata!"
Si mai tarziu, cand ajung acasa, retraiesc totul. Odata si inca o data... pana ma satur. Ma satur vreodata?
De fiecare data cand inchid ochii, zambesc! Mi se spune ca am un zambet frumos, dinti albi si drepti. Imi place sa primesc complimente, doar sunt leu. Deschid ochii si te vad pe tine. Atunci zambesc intru totul. Zambesc cu gura, cu inima, cu mintea, imi stralucesc ochii si imi bate inima ca un sistem audio. Pai, asta e realitatea mea!
M-am saturat de zilele alea gri, ploioase, cand trebuie sa fac ceea ce trebuie. Imi place cand ma suni sa ma intrebi "ce ai facut azi?". Imi place cand sunt in masina cu geamurile deschise si muzica tare. Imi place cum noi glumim mereu. Imi place sa stau ore in fata oglinzii. Vreau sa fie iar soare!
10:12 am. Ies din bloc. O alta zi... Imi cad cheile din buzunar, ma bate pantoful, am prea multe lucruri in mana si imi suna telefonul. Viata mea e o jungla. Si o iubesc!

1,2,3, GO!

2010-04-14T19:34:00.000-07:00

"Era în primele zile ale lui iunie. Soarele, pe care Dubartas, clasicul strămoș al perifrazei, nu-l numise încă marele duce al lumânărilor, nu era mai puțin vesel și strălucitor din pricina asta. Era una din zilele acelea de vară atât de bune si de frumoase, încât întregul oraș, risipit prin piețe și promenade, le sărbătorește ca pe duminici."
"Notre-Dame de Paris", Victor Hugo

Le jeu

2010-03-10T19:56:00.000-08:00

Je ne résiste plus. J'ai vu dans ton regard des remords disparus. J'avoue: ce jeu me tue quand tu me dit adieu.

J'ai vu, une fois, une magnifique image. Ça représentait un homme avec sa fille, sur le sable de la Mediteranée. J'ai posé, alors, beaucoup des questions. Qui était l'homme? Pourqoui avec sa fille? C'est très spécial d'avoir une relation agréable avec votre fille, n'est pas? Mais où était sa femme? Je crois qu'elle les a photographiés. Ce qu'est une famille heureuse!

Je l'ai entendue parler, autre fois, en disant que son mari avait un effet sur elle dans le noir. Après, elle a compris qu'elle était de tomber amoureux. C'est magnifique! Voilà le secret: il a besoin d'être ton amant et ton meilleur ami en meme temps. Il n'y a pas de restrictions, c'est parfait. Alors, j'espère pour cet amour parfait que certaines personnes ont. J'ai attendu pour cela et je vais attendre plus.
C'est le hasard, le hasard existe, j'en suis sûr. Tout arrive pour un raison.

2010-03-09T19:49:00.001-08:00

HAPPY BIRTHDAY, MY LOVE !!!!!

Alaska

2010-03-09T19:41:00.000-08:00

ALASKA 2009 Motorcycle trip!

http://docs.google.com/View?id=dfr3m337_328dtrbdkd5

Change

2010-03-08T19:53:00.000-08:00

It hurts sometimes.......but still feels right!

Real Love

2010-02-25T17:20:00.000-08:00

Every now and then I go to sleep, I couldn't stop dreaming about you
Your love is got me feeling kinda weak..
I really can't see me without you.
And now you're running around in my head
I'm never gonna let you slip away again!

01. 01. 2008 - 25. 02. 2010
Dragoste la prima vedere. Curiozitate. Prietenie. Dezinteres. Disperare. Minciună. Ignoranță. Drag. Grijă. Speranță. Renunțare. Încercare. Ceartă.
De la capăt.....

Lucky

2010-02-09T16:18:00.000-08:00

Sunt atât de norocoasă pentru că încă mai am câteva luni de profitat.
Sunt atât de norocoasă pentru că am văzut locuri care păreau atât de departe.
Sunt atât de norocoasă pentru că nu trec singură prin asta.
Sunt atât de norocoasă pentru că am construit prietenii care vor dura o viață.
Sunt atât de norocoasă pentru că familia mea s-a extins.
Sunt atât de norocoasă pentru că știu că tu ești acolo indiferent cât s-ar schimba lucrurile.
Sunt atât de norocoasă pentru că ma voi întoarce acasă cândva.
Sunt atât de norocoasă pentru că încă mai am încredere.
Sunt atât de norocoasă pentru că am pentru ce să fiu nerăbdătoare.
Sunt atât de norocoasă !!

Haos

2010-01-30T21:22:00.001-08:00

Dance me…to the end of love.
Vibrează in fiecare noapte pe podeaua udă de panică. Căci atunci când ajunge acasă totul e în ceață. Nu poate spune dacă nuanța roșiatică din cameră se datorează răsăritului. Poate sunt doar perdelele. Și atunci de unde vine dâra asta de lichid vâscos? E un fapt știut: doctorul când operează taie mai întâi. Și doare, doare, doare...
Cât de subțirică să fii și tot nu te poți furișa prin crăpătura geamului. Lași roșu peste tot în urma ta. Pe poteca ingustă din Beneficiari s-au petrecut atâtea. Fugi, fugi cât te țin picioarele, pentru că orice sunet de tir poate fi fatal. Își zâmbesc de parcă s-ar avea ca prietenii, dar alcoolul e periculos și inflamabil. Umbrelele opresc doar ploaia. O opreau; acum sunt solemn înțepenite in sticle zăcând pe pământ. Lacrima lui Ovidiu e albă, albă ca zapada. Și rapidă: te-a urmărit in fiece an, până când ai ajuns a o urmări tu pe ea.
Umbra statuii ar trebui să-ți fie de ajuns pentru a te răcori. Dar nu, urcă din nou treptele spre casa portocalie. Pentru că doamna dragă și ambilă care scotea copii rebeli din încurcătură, a devenit o figură maternă. Îi va ține mâna mieresei, în dimineața nunții. Pe această cale, la mulți ani! Mulți ani au trecut sub o falsă impresie de palmier si un cântec rastafarian. Păi da, cu flori albe în păr oricine ar fi avut iluzii! Dar familia nu a dispărut, se aude clar un foșnet venind din prima cameră pe stânga. E doar scârțâitul acela ritmic. Fiecare crede că stie secretul, când de fapt îl știu cu toții. Nu doar un cuplu și-a mototolit cearceafurile acolo în după amiezile de toropeală suavă. Se impune o tresărire la auzul cheii în broască. Era un simbol, curând va fi doar obiectul disecției. Mi-ar plăcea să valsăm. Sau mai bine balet, am putea împărți un cipicel, cu sânge latin din Olanda.
Ne fugăream după case verzi, ne făceam planuri ascunzându-ne de oițe la capăt de poartă, primeam necunoscuți în casă doar pentru a descoperi cine erau ei cu adevărat. Și acum, ce-i? Frați, promisiuni indecente și legătura noastră de fier. Nu-i ironică soarta și mică lumea?
Să ciocnim un Heineken! Îmi lipsești, Beatrice!

Time is flying!

2010-01-30T14:29:00.000-08:00

Mă uit în calendar și nu-mi vine să cred că prima lună a anului 2010 e deja pe sfârșite! Parcă ieri eram cu prietena mea cea mai bună și țipam cât ne țineau plămânii: Happy New Year!!!! Nici nu am simțit Crăciunul trecând. Mă uit peste pozele pe care le-am făcut iarna asta și am impresia că este încă vacanță!
M-am putut bucura împreună cu "suroriile mele" de cel mai frumos cadou de Crăciun de la mama noastră: o croazieră in Caraibe. Am avut cea mai frumoasă săptămână a vieții mele și am cunoscut o mulțime de oameni din toate colțurile lumii, chiar și din România! Dar acum sunt din nou acasă, unde încă mai ninge. Ahh.. mi-e dor de soarele mexican și de toți oamenii veseli pe care i-am întâlnit.